Aboneaza-te acum!Din ciclul: ce mă disperă…
Nu se mai poate cu diminutivele. Așa ceva a devenit (pentru mine) de-a dreptu’ insuportabil la nivel psihic. Treaba asta cu persoanele gingașe, care sunt mereu visătoare, pe culmile fericirii, persoane cu preponderență de sex feminin mă disperă la culme.
Mai văd mame cu copii prin parcuri pe care le auzi: „Ștefanuț vezi că ți-a căzut jucărioara în nisipel, ai puțintică rabdare că vine mămicuța și o face curățică, curățică.”, sau mai auzi unele vânzătoare „Durează doar un minuțel și iți aduce colega sticluța cu apă minerală”, ori vreo pițipoanca în mall „Uite fată ce gentuță drăguțică, cred că se asortează cu bluzița mea roz”, desigur se întampla adesea sa auzi și ceva de genu’ „Ce cățeluș frumos, uite-l cum dă din codiță, e atât de dulce încât l-aș păpa.”
În principiu cred că ați înțeles ce am vrut să subliniez și sunt sigur că sunt mulți care simt la fel ca mine, și privesc treaba asta în același mod ca și mine.
Update părere Dacia Duster
Am scris aici, acum ceva vreme, fără să-l fi văzut în realitate, că este destul de reușit acest Duster. L-am văzut, m-am urcat la volan, am stat și în spate, m-am uitat la motor, m-am uitat în portbagaj și parerea mea este cu totul alta.
Materiale de foarte proastă calitate, cabluri la vedere și lipite cu banda izolieră la motor, linii care nu se îmbinau cum trebuie (și asta pe o mașină de showroom), scaune la fel de rigide ca alea după Logan, parbrizul se termină prea brusc, poziția de condus este destul de incomfortabilă, portbagajul extrem de mic.
M-am așezat în spate și este prea puțin loc, trebuia să fie SUV pentru numele lui Dumnezeu! Îmi place totuși noul design al turometrului și vitezometrului, atat! Consider ca este o mașină mult prea scumpă pentru ce oferă.
Întâmplări la hipermarket
Azi am fost până la Carrefour (care în limba franceză înseamna intersecție) cu un prieten să facem niște cumpărături. Am ajuns acolo și am zis să nu luăm coș mare că nu are rost și am luat unu dăla mic în speranța că nu o să cumpăram prea multe. La un moment dat s-a umplut și ne-am decis să luăm totuși unu dăla mare. S-a dus colegu’. Până s-a întors am zis să rasfoiesc câteva carți să nu ma plictisesc, și am dat peste ceva foarte tare. O să pun acum pozele după care o să mai scriu ceva. Click pe poze pentru mărire!
Mi s-a părut foarte amuzantă treaba cu scrierea cuvintelor fix cum se citesc în română pentru că și eu obijnuiam să vorbesc pe messenger cu un tovarăș exact la fel. Ceva în genu’: „hau iu du mai bradăr?”, „iț ochiei”, „ai dont nou, meibi”, „si iu tumorău”. Ideea la bază e foarte bună și cred că chiar ai putea să înveți câte ceva din engleză în felul ăsta, cât să te descurci într-o conversație ceva mai simplă.
După ce am părăsit incinta magazinului, ne-am așezat în autobuz, iar lângă noi s-au pus unii de vorbeau despre counter strike deși aveau peste 35 ani. Peste puțin timp urcă un om mai in vârstă în autobuz și zice… „a dracu’ potaie, se uită la mine, zâmbește și stranută” (era vorba de un câine din parcare), în momentu’ ala toți ne-am pus pe râs.
Despre ce se vobește în cluburi?
Probabil că în cluburile „de fițe” se discută despre mașini, genți, cum și pe unde să-ți pierzi timpu’, in general chestii dastea. E uite că aseară într-un club (și anume Cuba) se vorbea despre fizică atomică, fizică coantică, timp, spațiu, percepții, simțuri, cauză, efect, electromagnetism, originile matematicii, compuneri binare, coduri, criptări și lista poate continua.
Discuția, din ce în ce mai aprinsă, a fost întreruptă pentru puțin timp de un incident între doi consumatori, dar care a fost aplanată destul de repede. Dupa incident discuția a revenit la normal, dar de această dată s-a început analiza cauzei, gradele de vinovăție și eventualele efecte și urmări.
După încă câteva beri am început să vorbim despre valori absolute, frecvențe, poziții în spațiu, scale și gradații. Am analizat totate simțurile posibile atribuind dimensiuni proprii fiecăruia. Pe scurt am oscilat între real și abstract, spațiu și timp pană am amețit și am plecat acasă.
P.S. Mi s-a părut interesant să scriu despre treaba asta pentru că de obicei se aberează pe orice temă în afară de știință și psihologie.
Tare, nu? Blog CubA
dă azi scriu pă românește
Păi nu să măi poate bre, peste tot are toți diactitice și io n-am?
Acum pe bune, lăsând gluma la o parte, de azi înainte o să scriu cu diacritice pentru că am observat că de multe ori trebuie să pun litere aditive ca pe messenger, gen „fatza” în loc de „fața” și nu dă deloc bine. În plus este și mai usor de citit și înțeles un articol scris cu diacritice. Desigur tagurile o să le scriu fara diacritice pentru că altfel nu îmi găsește blogul majoritatea motoarelor de căutare.
Gata cu treaba asta că deja mă întind prea mult pe un subiect care interesează prea puțin.
Bloggeru’ roman vs. cititor
Bloggeru’ roman poate sa faca parte din trei mari, late si vaste categorii. Prima categorie ii cuprinde pe pustanii care n-au ajuns inca la pubertate insa fac scandal pe blog si injura pe unu-altu, poate asa mai fac si ei rost de doi-trei vizitatori in plus, ca de regula ei fabuleaza despre scoala sau cum se joaca in nisip. Din a doua categorie fac parte grasii cu ceafa slaninoasa, dependenti de cola si fast-food, cu burtoaca atarnand peste curea si tricou care se termina undeva in dreptul buricului, care scriu despre cat de tari sunt si cata dreptate au, nimeni nu e ca ei nici nu o sa fie (nici nu imi doresc). Ultima categorie ii aduna la un loc pe oamenii care isi dau cu parerea despre una-alta, despre viata, societate, mai povestesc intamplari amuzante sau mai putin amuzante.
As mai putea adauga o categorie, cei care pun decat video-uri, bancuri, poze fara nici un comentariu sau articole din anumite ziare fara sa intervina cu comentarii proprii asupra continutului, as putea spune ca sunt bloggeri doar cu numele (pe care si l-au atribuit singuri).
Nu consider ca sunt eu prea valabil sau ceva in sensul asta, dar nici ca cei pe care i-am mentionat mai sus nu o ard, adica nu am nici 14 ani, nu imi fac trafic injurand pe altii, nu sunt nici supraponderal care crede ca le stie pe toate si nici nu copiez articole de prin diferite ziare.
Am vazut pe un blog un articol care se referea la cititorii de bloguri. Cel in cauza spunea ca are prea multe mesaje spam de la unii care nu sunt prea dotati intelectual si ca treaba asta il deranjaza. Nu sunt de acord deloc cu respectivu’ deoarece eu cred ca e un lucru bun ca se citesc blogurile (altfel de ce ar mai fi scrise?), poate asa mai asimileaza cititorii niste cunostinte de cultura generala. Acum nu spun ca tot ce se scrie este si adevarat sau merita citit, insa tind sa cred ca se poate separa adevarul de divertisment si invers relativ usor (il avem pe nea’ gugle ati uitat?).
Cam atat despre bloggerii romani, categorisirea si mentalitatile lor.
amintiri din copilarie
A scris Denis despre desenele animate pe care le urmaream cu placere cand eram copii si de care copiii din ziua de azi nici sa nu auda. Noua generatie e obijnuita sa vada batai cu roboti, calculatoare, ninja robotizati si multa violenta. M-am hotarat sa scriu despre lucrurile pe care le faceam cand eram copil alaturi de prietenii mei si alti copii de la alte blocuri. Nici nu stiu cu ce sa incep pentru ca erau atatea lucruri distractive pe care le faceam.
De la faptul ca in vacanta mare (de vara) plecam la ora 9, dupa ce manacam, si ma intorceam seara la 7-8 acasa pana la faptul ca iesam afara toti fara sa vorbim intre noi, ca pe vremea aia nici nu stiam de telefoane mobile, iar telefonul fix era pe post de biblelou pentru ca era pe baza de impulsuri care se traduceau in bani. Cand ne intalneam afara nu aveam cum sa ne plictisim, tin minte ca ne jucam cu masinutele in nisip, cu mingea in teren (care intre timp a fost transformat in parcare) sau tenis de picior intre blocuri pe ciment.
Copiii din ziua de azi se joaca pe calculator (si noi ne jucam pe jocuri pe televizor care se numeau Terminator, nume predestinat pentru ca se stricau foarte des), acum totul e virtual, si se intreaba de ce sunt atatia copii supraponderali sau obezi. Pe mine cel putin noua genratie ma sperie prin faptul ca nivelul de inteligenta scade de la an la an, scolile din Romania lasand bariera cunoasterii din ce in ce mai jos.
eu cand vreau sa tin minte, uit
Deja e la moda sa schimbi cuvantul “fluieri” din titlul filmului “Eu cand vreau sa fluier, fluier” cu ce ti s-ar potrivi pe moment, de ex. daca ti-e foame scrii ” eu cand vreau sa mananc, mananc”, cred ca ati prins ideea.
Ce v(r)oiam sa zis defapt? Mereu cand imi vine cate o idee de scris un articol ceva, pana cand ajung sa intru sa postez uit ori ideea, ori daca tin minte ideea, ce am vrut sa scriu defapt pe subiectul ala.
In fine, cand nu stiu ce sa mai scriu, scriu despre martorii lui Iehova ca am vazut ca lumea e interesata sa citeasca despre respectivii. Nu ca as avea ceva cu ei, dar inca nu mi-a raspuns nimeni la intrebarea ” de unde au bani? ” ca Iehova sigur nu le trimite bani de unde locuieste [posibil ca locuieste in ceruri (cerul nu e unu singur?)].
Inchei aici ca am ceva de facut, trebuie sa imi curat telefonu’ ca lipeste, cred ca am turnat bere pe el sau ceva.
hotu’ neprins, hot cu experienta
De cate ori ati primit flash-uri in trafic drept avertizare ca politia rutiera e pe aproape si dupa ce ati trecut de masina politiei si voi la randu’ vostru sa avertizati prin flash-uri alti participanti la trafic? Ciudata intelegerea aceasta tinand cont de restul datilor cand nu primesti prioritate, esti claxonat daca iti ia ma mult de o secunda sa pleci de pe loc la semafor, esti injurat cand mergi cu viteza legala etc. Revenind la ideea anterioara, bineinteles ca in raza de actiune a radarului mergi sub viteza legala si dupa ce treci de radar ii dai in goarna ca si pana inainte sa primesti flash.
Si ca tot veni vorba de soferi, mi-am adus aminte un banc tare:
Un tip aflat intr-un taxi il bate pe umar pe sofer, ca sa-l intrebe ceva. Soferul striga ca din gura de sarpe, pierde controlul masinii, de-abia reuseste sa evite un autobuz care vine din directia opusa, intra pe trotuar, si in sfarsit opreste cu cativa centrimetri inaintea unei vitrine.
Pentru cateva secunde e liniste totala, apoi soferul urla:
- “Sa nu mai faceti asta niciodata! M-ati speriat de moarte!”
Pasagerul ramane masca si se scuza cum poate:
- “Nu puteam sti ca va speriati asa tare datorita unei atingeri pe umar”?!
- “E si greseala mea”, spuse soferul ceva mai linistit. Azi a fost prima mea zi ca sofer de taxi. Ultimii 25 de ani am fost sofer la pompe funebre.”
Cam atat despre soferie, soferi, trafic, masini, culorile semaforului si marcajele continue 
Ce ma deranjaza? Ia ghici!
Nu are rost sa mai spun ca ma deranjaza ca Traian Basescu este presedintele Romaniei reales de peste 5 milioane de romani, culmea ca majoritatea l-au votat din strainatate si nu o sa inteleg niciodata cu ce drept, dupa un mandat de 5 ani in care nu s-a realizat nimic pentru tara. Sau ca nu avem autostrazi si nici drumurile pe care le avem nu sunt intretinute cum trebuie. Ar mai fi si faptul ca nivelul de trai in Romania nu s-a imbunatatit nici la 20 de ani de la asa numita „Revolutie”, care defapt a fost mai mult un joc politic unde populatia a avut rol principal. Ori ca nivelul de cultura e inca mult redus, nu ca in alte tari nu ar exista analfabeti, insa la noi deja s-a ajuns la un numar prea mare pentru perioada de dezvoltare tehnologica in care traim. Ingrijorator e faptul ca sunt multi care nu stiu sa scrie si sa vorbeasca corect limba natala, sa numai zic de folosit ATM-uri, PC-uri sau alte gadgeturi.
Incerc sa ma obijnuiesc cu gandul ca nu se va schimba nimic, cel putin nu in viitorul apropiat, nici mentalitati, nici nivel de trai, nici ce tine de coruptie. „The land of choise” cica, hahaha inca ma mai amuza sloganul asta inept, poate „the land of bullshit” ar fi mai potrivit pentru tara minunata numita Romania.
As avea multe ce ma deranjaza insa o sa ma limitez deocamdata doar la ce am scris pana acum, poate pe viitor o sa mai scriu si alte astfel de lucruri din alte arii.
L.E. Ma deranjaza ca DENIS (un prieten bun) nu are niciodata bateriile incarcate la camera foto!
Mi-am tras o noua tema la blog
Mi-am schimbat tema si cu aceasta ocazie s-au deformat toate articolele, care erau gandite pentru tema precedenta. Mi-am schimbat tema ca aia deja incepuse sa ma plictiseasca si era cam prea neagra. Tema asta e certificata SEO, pentru cine nu stie ce e SEO – Search Engine Optimization care ajuta la indexarea mai buna in motoarele de cautare gen Google, Yahoo etc. Este o tema simpla, fara logo (pana la urma nu sunt companie sa am logo ce ma-sa), cu un index fara linii inutile de cod. Functioneaza 100%, si asta e un lucru bun. Datorita dimensiunii reduse o sa scada banda folosita si timpul de incarcare al paginilor. Cam atat despre noua tema.
Reclama mincinoasa
Mult mai buna un drac. Inainte (cand aveam vreo 9-10 ani) tin minte ca intre ciocolata si eugenia alegeam varianta 2. Nici nu se compara aia din ziua de azi cu ce era inainte, chiar daca aia din copilarie tin minte ca era facuta cu lapte praf, ambalaju era din folie transparenta si avea un logo de cacao.
Coincidenta sau nu?
E o treaba ciudata, imposibil sa fie coincidenta. De ceva vreme am un telefon oarecare pus pe okazii si de fiecare data cand a venit vorba de vreo combinatie cu alt telefon si +/- diferenta, pana sa ne intalnim sa vada respectivii telefonul, dupa ce m-au cautat si am stabilit ce si cum, le-am trimis poze si au zis ok, toti au avut aceeasi scuza si anume… domne numai vreau telefonu’ ca nu ii place prietenei mele. Textu asta l-am auzit de 3 ori pana acum.
Prezentarile PowerPoint
Intotdeuna mi s-au parut cele mai plictisitoare, insipide si fara rost prezentarile care sunt structurate pe nimic, povestesc nimic, aduc nimic nou, spun nimic si nu atrag atentia publicului de la sine.
Tot legat de PowerPoint mi se pare aiurea cand se citeste direct dupa slide. Tin minte ca si eu am facut o prezentare pentru scoala in clasa a 11-a si o profesoara m-a pus sa citesc ce am scris pe slide.
Am iesit in fata, m-am prezentat, am spus cateva cuvinte despre prezentare (altele decat cele din slide), dupa care am zis: nu o sa va citesc, presupun ca va descurcati singuri. Erau in fata mea toti profesorii din liceu si cateva zeci de elevi. Dupa afirmatia cu pricina profesoara care m-a pus sa citesc parca luase foc, insa directorul liceului a fost de acord cu mine.
Am cont pe Hi5 :|
Am descoperit zilele astea ca am cont pe hi5. Nu stiu cum a aparut, ca eu sigur nu l-am facut, fiind un anti-Hi5 dinainte sa apara moda asta cretina cu pozele pe Hi5. Nu numai ca am cont pe site, dar am si 5 prieteni , nu am nicio poza, iar data de nastere este gresita. Contul e facut pe adresa mea de mail, deci nu avea cum sa-l faca altcineva ca trebuie confirmata, si tind sa cred ca a fost generat automat de sistem deoarece cunosc 4 dintre cei pe care ii am ca prieteni pe Hi5.
Comentarii recente