Majoritatea blogurilor pe care le vizitez zilnic, au top cu cei care au cele mai multe comentarii pe blogul respectiv (am și eu „cei puși pe scandal”), în care mă aflu și eu pe primele poziții. De obicei comentez la un articol când simt nevoia că tre’ să-mi expun părerea, asta la articolele mai serioase, că la imagini, clipuri și bancuri mai postez un semn ori „tare”, „penal”.

La mine asta cu comentatu’ a fost un fel de fobie până am ajuns în clasa a 5-a. De ce? Păi când eram prin clasa a 2-a și nu știu ce prostie am făcut și mă certa învățătoarea, când voiam sa zic ceva ea zicea pe un ton mai răspicat „COMENTEZI?” și de aici se trage fobia. Ajuns în clasa a 5-a, profu’ de română m-a ascultat și la un moment dat m-a pus să comentez un text, la care în gându’ meu… „bă o fi bine, n-o fi bine, cum dracu să comentez?”. Până la urmă am scăpat de fobie și uite că sunt printre cei mai gălăgioși pe bloguri.