Nu se mai poate cu diminutivele. Așa ceva a devenit (pentru mine) de-a dreptu’ insuportabil la nivel psihic. Treaba asta cu persoanele gingașe, care sunt mereu visătoare, pe culmile fericirii, persoane cu preponderență de sex feminin mă disperă la culme.

Mai văd mame cu copii prin parcuri pe care le auzi: „Ștefanuț vezi că ți-a căzut jucărioara în nisipel, ai puțintică rabdare că vine mămicuța și o face curățică, curățică.”, sau mai auzi unele vânzătoare „Durează doar un minuțel și iți aduce colega sticluța cu apă minerală”, ori vreo pițipoanca în mall „Uite fată ce gentuță drăguțică, cred că se asortează cu bluzița mea roz”, desigur se întampla adesea sa auzi și ceva de genu’ „Ce cățeluș frumos, uite-l cum dă din codiță, e atât de dulce încât l-aș păpa.”

În principiu cred că ați înțeles ce am vrut  să subliniez și sunt sigur că sunt mulți care simt la fel ca mine, și privesc treaba asta  în același mod ca și mine.