Ba chiar să uite că exist, și în caz că mă vede pe stradă să se uite în altă parte. S-a ținut de treaba asta vreo doi ani și aproape jumătate, după care parcă a uitat ce i-am zis și m-a salutat, ba chiar m-a întrebat ceva. Nu știu ce m-a întrebat sincer pentru că pentru mine omu’ respectiv e invizibil pentru o fază care mi-a făcut-o în trecut (nu demult, cam 3 ani). Poate vă întrebați de unde toată povestea asta, de cum a pornit totul și pentru ce s-a ajuns aici. 

Acum doi ani jumate’ după cum am zis anterior, tipului respectiv i-am „vândut” ceva. Am pus în ghilimele pentru că nu îmi dăduse banii pe produsul respectiv. Să zic că produsul valora 300 lei, dar pentru că îmi era prieten i l-am dat cu 100 lei. A zis că îmi da banii într-o săptămână, am zis ok. A trecut săptămâna respectivă, am așteptat încă o săptămână să mă sune, n-a sunat, l-am sunat eu. La telefon mi-a zis că a avut ceva probleme și că îmi dă banii în vreo două zile. Bineînțeles că nu mi i-a dat și că au mai trecut două săptămâni, după care mă sună și îmi spune că nu îl mai ia el produsul respectiv și că îl dă lu’ fratiso, urmând să mi-l plătească el, am zis ok. După vreo alte două săptămâni, i-am cerut banii lu’ fratiso printr-un prieten care era văr cu el și a zis că îmi banii în câteva zile. Au trecut trei săptămâni și l-am sunat și a zis că i l-a dat din nou lu fratiso și că în două zile îmi da banii sigur. Aștept să vină ziua în care îmi da banii, îl sun și bineînțeles că îmi bagă același text și îi zic următorul lucru: „ în zece zile vreau banii ori îmi aduci produsul înapoi, iar dacă alegi să îmi auduci produsul înapoi să nu te mai bagi niciodată în seamă cu mine”. După convorbirea asta, la zece zile îmi aduce produsul. Deci nesimțirea a fost atât de mare încât nu mi l-a adus a doua zi, ci a așteptat să treacă și alea zece zile.
Acum întreb eu, nu am dreptate să nu îl mai bag în seamă?